Proprietatea imobiliară este definită ca fiind terenul si acele elemente create de om si care sunt atasate terenului. Este “lucrul” fizic, tangibil, care poate fi văzut si atins, împreună cu toate adăugirile pe teren, deasupra lui si subteran.
Costul reprezintă pretul plătit de cumpărător pentru bunuri sau servicii, sau suma necesară pentru a crea sau a produce bunul sau serviciul de către producător. În momentul în care s-a finalizat bunul sau serviciul, costul acestora devine un fapt istoric. Pretul plătit pentru un bun sau un serviciu reprezintă costul acestora pentru cumpărător.
Pretul este termenul utilizat pentru o sumă cerută, oferită sau plătită pentru un bun sau un serviciu. Pretul de vânzare este un fapt istoric, indiferent dacă a fost publicat sau dacă a fost confidential. Datorită capacitătii financiare, motivatiilor sau intereselor speciale ale unui vânzător sau cumpărător, pretul plătit pentru bunuri sau servicii poate avea sau nu legătură cu valoarea care ar putea fi atribuită de către altii acelor bunuri sau servicii. Totusi, pretul constituie, în general, o indicatie asupra valorii relative date bunurilor sau serviciilor de către un anumit cumpărător si/sau vânzător, în anumite situatii particulare.
Valoarea este un concept economic referitor la pretul cel mai probabil, convenit de cumpărătorii si vânzătorii unui bun sau serviciu disponibil pentru cumpărare. Valoarea nu reprezintă un fapt, ci o estimare a celui mai probabil pret care va fi plătit pentru bunuri si servicii, la o anumită dată, în conformitate cu o anumită definitie a valorii. Conceptul economic de valoare reflectă optica pietei asupra beneficiilor celui care detine bunurile sau primeste serviciile, la data evaluării .
"Valoarea de piată este suma estimată pentru care o proprietate va fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis si un vânzător hotărât, într-o tranzactie cu pret determinat obiectiv, după o activitate de marketing corespunzătoare, în care părtile implicate au actionat în cunostintă de cauză, prudent si fără constrângere."
„Suma estimată ..." se referă la un preţ exprimat în unităţi monetare (de obicei în moneda naţională) plătibil pentru proprietate într-o tranzacţie independentă (nepărtinitoare) de piaţă. Valoarea de piaţă este estimată ca fiind preţul cel mai probabil, care se poate obţine, în mod rezonabil, pe piaţă, la data evaluării, în conformitate cu definiţia valorii de piaţă. Acesta este cel mai bun preţ obtenabil, în mod rezonabil, de către vânzător şi cel mai avantajos preţ obtenabil, în mod rezonabil, de către cumpărător. Această estimare nu se referă la un preţ estimat inflatat sau deflatat de termeni sau circumstanţe speciale, cum ar fi acordurile atipice de finanţare, vânzare şi leaseback, anumite considerente sau concesii speciale acordate de orice persoană implicată în vânzare sau de orice element al valorii speciale
„...o proprietate va fi schimbată ..." se referă la faptul că valoarea unei proprietăţi este mai degrabă o sumă de bani estimată decât un preţ de vânzare predeterminat sau preţul curent de vânzare. Este preţul la care piaţa
aşteaptă ca o tranzacţie, care întruneşte toate celelalte părţi ale definiţiei valorii de piaţă, să poată fi încheiată la data evaluării.
„...la data evaluării ..." impune faptul că valoarea de piaţă estimată este specifică unui moment, unei date precise. Deoarece pieţele şi condiţiile de piaţă se pot modifica, valoarea estimată ar putea fi incorectă sau
inadecvată pentru o altă dată. Valoarea estimată va reflecta starea şi circumstanţele pieţei la data evaluării, şi nu la o dată anterioară sau ulterioară. De asemenea, definiţia presupune şi realizarea simultană a schimbului şi definitivarea contractului de vânzare, fără orice fluctuaţie a preţului care altfel ar putea să apară.
„...între un cumpărător decis ..." se referă la un cumpărător care este motivat dar nu constrâns să cumpere. Acest cumpărător nu este nici nerăbdător, nici determinat să cumpere la orice preţ. De asemenea, acesta este un cumpărător care achiziţionează mai degrabă în concordanţă cu realităţile pieţei curente şi cu aşteptările pieţei curente decât cu cele ale unei pieţe imaginare sau ipotetice, a cărei existenţă nu poate fi demonstrată sau
anticipată. Presupusul cumpărător nu va plăti un preţ mai mare decât preţul cerut pe piaţă. Proprietarul curent este inclus între cei care formează „piaţa".
Un evaluator nu trebuie să formuleze ipoteze nerealiste despre conjunctura pieţei şi nici să ia în considerare un nivel al valorii de piaţă peste cel obtenabil în mod rezonabil.
„...un vânzător hotărât..." nu este nici nerăbdător sau constrâns/dispus să vândă la orice preţ, nici forţat să menţină un preţ care nu este considerat realist pe piaţa curentă. Acest vânzător hotărât este motivat să vândă proprietatea, în condiţiile pieţei, la cel mai bun preţ obtenabil pe piaţa liberă, după o activitate de marketing corespunzătoare, oricare ar fi acel preţ. Situaţiile faptice ale proprietarului curent nu sunt parte integrantă a acestei consideraţii, deoarece „vânzătorul hotărât" este un proprietar ipotetic.
„...într-o tranzacţie cu preţul determinat obiectiv..." înseamnă o tranzacţie încheiată de părţi între care nu există o relaţie particulară sau specială (de exemplu, compania mamă cu filiala sa, proprietarul cu chiriaşul), care ar face ca preţurile tranzacţiilor să nu fie caracteristice pieţei sau să fie majorate prin includerea unui element de valoare specială. Tranzacţia la valoarea de piaţă se presupune că are loc între părţi independente, fiecare acţionând în mod independent.
„...după o activitate de marketing adecvată..." înseamnă că proprietatea va fi prezentată pe piaţă în cel mai adecvat mod, care poate duce la cedarea ei la cel mai bun preţ, care se poate obţine în mod rezonabil, în acord cu definiţia valorii de piaţă. Durata timpului de expunere pe piaţă poate varia în funcţie de condiţiile pieţei, dar trebuie să fie suficientă pentru a permite ca proprietatea să fie adusă în atenţia unui număr corespunzător de potenţiali cumpărători. Perioada de expunere trebuie să înceapă înainte de data evaluării.
„...în care părţile implicate au acţionat în cunoştinţă de cauză şi prudent..." presupune că atât cumpărătorul decis, cât şi vânzătorul hotărât sunt informaţi, de o manieră rezonabilă, în legătură cu natura şi caracteristicile proprietăţii, cu utilizările existente şi potenţiale ale acesteia, precum şi asupra stadiului în care se află piaţa, la data evaluării. Se mai consideră că fiecare parte acţionează în propriul interes şi în mod prudent, dispunând de cunoştinţele necesare pentru a obţine cel mai bun preţ, corespunzător poziţiei ocupate în tranzacţie. Prudenţa este măsurată prin referire la conjunctura pieţei, de la data evaluării şi neluând în considerare eventualele informaţii ulterioare acestei date. Nu este neapărat imprudent un vânzător care vinde proprietatea pe o piaţă cu preţuri în scădere, la un preţ mai mic decât cele anterioare. În asemenea cazuri, valabile şi pentru situaţii de vânzare şi cumpărare caracteristice pieţelor care înregistrează variaţii de preţuri, cumpărătorul sau vânzătorul prudent va acţiona în conformitate cu cele mai bune informaţii de piaţă, disponibile la data evaluării.
„...şi fără constrângere..." stabileşte faptul că fiecare parte este motivată să încheie tranzacţia, dar nici una nu este nici forţată, nici obligată în mod nejustificat, să facă acest lucru.